martisor

În vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Poetul George Coşbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.
Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

     media: 0.00 din 0 voturi
  1. #1 by Valy on March 1st, 2011 - 12:19

    Martisoarele inimii...

    O floare m-aÅŸ dori

    O floare m-aÅŸ dori sub raze calme,
    Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui,
    Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui,
    Doar dinţii tăi vreau să-mi pătrundă-n carne.

    Din mine să mănânci pe săturate,
    Un sâmbure să-mi scuipi înspre ţărână,
    Iubirea mea tot vie-o să rămână
    Şi-n ani ce vin mă vei iubi departe.

    Voi râde floare-n ram şi printre mere
    Mereu voi fi doar eu cea mai frumoasă,
    Cu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasă;

    De toamnă zilele când o să-ţi pară terne,
    Din ram mă voi desprinde graţioasă,
    Lascivă şi rebelă te-oi aştepta-ntre perne.


    . Mărţişor

    Deasupra mea când te topeşti în picur,
    Stingându-mi până-n zori a buzelor arşiţă,
    Sunt clipele divine când mă bucur,
    Răspuns că-mi vii tu rugii de credinţă.

    De nu ar fi iubirea prin lume,-am fi pustii,
    Nisip am fi purtaţi de vânt şi ape,
    Doar după-amor tânjind cât suntem vii
    Şi nici o clipă n-am vrea să ne scape.

    Cum toate sunt făcute să-şi urmeze cursul
    Doar dragostea în lume ne aleargă,
    În gând ne însoţeşte-n lumea-ntreagă,

    Prin ea doar viaţa îşi menţine pulsul;
    Cum timpul meu se scurge de tine plin de dor,
    Te-aş ţine doar la piept, precum un mărţişor.



    72. Primăvara

    Peste pământ, azi, îşi aşază, calme -
    bătrânul soare - razele-n rastel,
    ţăranul prinde glia cu dragoste în palme,
    mai fericit nu-i nimenea ca el.

    În ramuri mugurii se umflă,
    nestingherite păsări fac amor,
    pe omul nostru, după-o zi de muncă,
    acasă-l poartă şăgalnicul de dor.

    Pe ceru-i feciorelnic luna se-nfioară,
    se-ascunde suspinând în spatele de nor,
    în trupuri albe ce mustesc de dor,

    iubirile din drepturi prind să-şi ceară;
    sub ploaia de săruturi ce cade cătinel,
    femeia se deschide, precum un ghiocel.
    RE Q

Atentie: Comentariile vor aparea dupa aprobare. Trimite comentariul tau doar o singura data.

Poti folosi tagurile HTML <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong> in textul comentariului tau.

:):(:d:">:((:d|:x8-|/:):o:-?:-":-w;)[-(:)>-#:-s(~~)**==*-:)o:-)3:-o:(|):)):-??:-ss<):)<:-p=:)>:d<@};-[-o<^:)^#-o$-)%%-%-((%)(*)(:|8->8-x8-}:)]:-$:-&:*:-\:-<:>:-@:-b:-j:-l:p:-s:-c:-h:-t:|:o):@):^o;));;)=((=))=d>=p~>-)>:)>:/>:p@-)b-(b-)|-)l-)o-+o->o=>x([-x~:>~o)~X(=; mai multe